Capitolul 102.

Buna dimineata. Astazi , draga Sfintule Duh cu "uritul" de la picioarele tale , s-a transformat intr-un chip taree...parsiv. Este un cap cu ochi oblici si nas lung...ca la Pinochio !  In ceafa si in locul unde era Sfintul, mici chipuri cu ochi negri. Porumbelul te ploua, dar coada lui e ca un bot de lup cu fata la inger;
          -Fachirul: este la fel cu haita de lupi...dar din primul lup, cel cu gura de om, ar pleca un cap de femeie , culcat si cu fata in sus, iar mai lateral-spate...este o vrajitoare cu coif de femeie in alb,apare din nou acea femeie neagra,lipita de ea,cu ochi albi si pistrui sub ochiul sting...Parca ar fi....Moartea in persoana !
         Ingerul e la fel ca ieri,cu deosebirea ca a mai aparut o "caricatura"-chipul lui Einstein,care mi-a gaurit fruntea cu un glob...ca acela al magiiilor...ei dar parca am mai vorbit de asta intr-un vis.
        " Femeia si copilul" sau Doamne-Doamne-acum imi dau seama sint...impreuna, ca o ...infuzie. Parul Lui Doamne sau capul femeii ,sint ochii Lui care privesc printre gene la capetele de la Andromeda; Iar copilul...este Lumina ochilor lui Doamne-Doamne; Simt atita iubire din partea Lui Doamne, ca t-i se pune ca un nod in git, si-ti dau lacrimile.