Capitolul 346.

 Oooo...dragii mei , prieteni, citi sunteti pe facebook sau pe blog. Stiu ca am facut o pauza destul de mare intre scrieri, si...probabil ca unii dintre voi sint nerebdatori sa mai citeasca cele scrise, si conversatiile mele cu Sfintul Duh. Acum ma intorc un an in urma...mai am multe de scris si TREBUIE sa le scriu  . Nu am timpul necesar sa scriu zilnic, am o multime de activitati pe care trebuie sa le onorez, cit si rolul de mama, pentru copii mei. Nu ma astept sa intelegeti , nu ma astept sa-mi fiti alaturi, nu incerc sa gasesc scuze, pur si simplu am asa de multe de facut, ca nu-mi mai imi arde si de scris.            -- Draga, Ingeras ,  am avut un vis asta noapte....nu stiu cit pot reda. Parca m-as fi intilnit cu intunecatii; toti , parca erau la nu stiu ce ocean , unde se face surfing. Asteptau valurile de nu stiu citi metri ca sa plece. Apoi nu stiu , parca ma aflam din nou  pe uscat... ei , intunecatii ,erau pe motociclete si se indreptau in viteza catre mine. Toti aveau pelerine negre...numai luminile de la motociclete se vedeau.Parca era si prietenul meu preotul din copilarie...in pelerina lunga neagra...cazu-se pelerina la un moment dat , dar...nu stiu mirosea puternic a rahat(va rog sa ma scuza-ti pentru acest termen), dar
chiar era murdar pe pelerina...undeva jos.
...o avea noroc. :) ;)
Apoi nu stiu, parca o parte din motociclisti au ajuns in dreptul meu....si asteptam parca sa se intimple ceva...dar erau pasnici....zic eu. Tu stii ca ei fata de mine, nu mai au...puteri. Doar...ne-am privit.
Marea era frumoasa, linistita si albastra.
Apoi m-am trezit...linistita !
 Va trimit toata iubirea mea...neconditionata si...nemasurata, Imparatia Paminteana in ciuda citorva preoti care cred....contrariul. Oooo...ce ma mai amuza aceasta fraza....Imparatia Paminteana ....Maria Magdalena