Capitolul 389.

 Buna , Sfintule Duh ! Intr-un vis de saptamina asta ,nu stiu parca as fi vazut ceva. Ma refer la Diavol sau la Satan. Este un tip , ca acela cind am fost scanata la inceput si mai intrebat daca i-am vazut fata. Si ti-am spus ca purta masca pe fata. Acum acelasi corp atletic , in combinezon negru mulat pe piele , pare un barbat inalt , tinar si chel complet . Ochii nu i-am putut vedea ce culoare erau, pentru ca era undeva mult mai jos decit mine. Eu eram undeva in virful tavanului...c-am asa ceva. Statea pe un scaun....inalt ca de rege  , in partea dreapta a corpului meu. Am inteles ca...este o incapere ca de rege, somptuoasa si bogata. Cu coada ochiului vedeam ce face. Se uita in sus la mine si vorbea intr-una. Eu nu-i raspundeam si deodata s-a ridicat din scaun...furios si a venit spre mine , adica in dreptul meu . Era nervos, extraordinar de suparat ca nu-i raspund, la ce debita. Dar stii...eu nu pot sa ma misc...parca sint batuta in cuie  , doar cu ochii il vad ce face. E turbat ca nu-i raspund la ce vrea....Dar nu ma atinge. E ceva in neordine cu mine pe cruce. Sint rastignita la fel ca Iisus. Si mai este ceva...cred ca am si coroana de spini in jurul corpului. 
Ce se intimpla si diavolii se roaga la mine?  Nu stiam ca si ei au...icoane. 
Cum spuneam nu se mai simte nici o putere din partea lui. E doar suparat si nervos ca nu-i raspund. Atit. 
In incapere...mobilele sint in culori de negru si maro , as putea sa spun ca de bun gust...si vedeam geamurile , in stilul bisericilor , nu cu vitralii , dar era lumina zilei. Intra lumina zilei in incapere. Interesant , nu ?
Iti doresc o zi frumoasa si calda ca sufletele voastre dragi, Maria Magdalena.