Iti amintesti...ca aveam o , ea pocaita , si un el jidan? Cei pe care i-am mai ajutat...si ca toata ziua din zece vorbe , noua erau cu dracul in gura? Tot ei cu gura mare , se plingeau ca nu-i ajuta , Doamne . Pai cum sa-i ajute, Doamne, daca i-l pomeniti pe celalalt, le-am spus eu ? Jidanul nu crede deloc in Dumnezeu , pocaita , nu crede in puterea crucii, de fapt ei nu o fac si o considera pe Maica Domnului ..." o femeie "oarecare, ...cum de altfel , sint la majoritatea pocaitilor. N-o cinsteste deloc.... nu e nimic de discutat despre ei.. doar ca , celor care stau toata ziua cu dracul in gura , puneti-va ceva dulce in gura, un zahar candel eventual. Si asa dracul vine si nechemat , dar cind il mai si pomenesti toata ziua isi face si mai mult confort in sufletul tau.
Ultima data cind au fost la mine , am racnit la ei, nu mi-am dat seama ca prin puterea vocii mele, pot sa albesc niste chipuri, dar asta a fost. Nu se mai putea.
Eu nu sint suparata pe ei , daca in doi ani nu am reusit sa-i dezvat de diavol....nici atit nu se mai dezvata. Sa faca ce vor cu viata lor , ei isi aleg drumul. Eu fata de ei , mi-am facut datoria.
Uite asa se pierd suflete...dragilor, alegeti, datorita mindriei...e greu de renuntat la diavol, nu? Si apoi va mirati ca unde este , Dumnezeu de nu va face toate mofturile.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen