Capitolul 140.

L-am iubit enorm, pe tata, mai ales in ultimii doi ani. Acesti doi ani au facut cit 20 de ani. De la moartea lui, nu m-am mai inteles cu nimeni pentru ca nu am mai gasit un om care sa fie...intelept, sa ai ce sa inveti si din bune si din rele,sa auzi povesti cu tilc, sa comunici,sa impartasesti, sa simti sufletul, sa analizezi viata, sa analizezi oamenii. faceam o psihologie a oamenilor superba, bazata pe suflete.  Intr-o zi...Dumnezeu mi-a facut o mare bucurie. A ingaduit pentru o singura data sa pot vorbi cu tata . L-am simtit cum m-a luat in brate si a pus capul lui linga urechea mea si m-a intrebat :" Esti fericita acum?" ....."DAAA...i-am raspuns !"  Eram enorm de fericita ! Si foarte emotionata ! Apoi...nu stiu cit am stat asa, poate putin, poate mai mult, si m-i s-a parut enorm,dar mi-a facut bine la suflet !  De visat l-am visat si stiu ca este linga mine cind vrea Doamne si ma ajuta in diferite vise, dar am invatat ca trebuie sa-l eliberez din sufletul meu...ca sa-si vada de ale lui. Am invatat ca un suflet trebuie sa fie liber, sa zboare. Asa cum o pasare sta inchisa in colivie, si nu are libertatea de a zbura...pentru ca tii atit de mult la ea, ca tie frica ca nu se mai intoarce inapoi...si apoi suferi, ca n-o mai ai. Cind am inteles lucrul acesta...in sfirsit m-am simtit fericita. Trebuie sa-si faca menirea mai departe. Stiu ca este fericit, ca l-am vazut de atitea ori fericit si stiu ca este fericit pentru mine. Invataturile lui....au fost hrana pentru mine. Imi aduc aminte cu drag de o conversatie cu el...era perioada cind dadeam examenele pentru facultate. Spunea:" Daca iei la facultate ma faci cu adevarat fericit !"---si l-am facut fericit....dupa 3 ani ! Ii spunea si fratelui meu la fel: " Mai... pune mina si fa o facultate, ca esti cap de familie! De intrat intri prost in facultate...dar de iesit nu mai iesi la fel de prost cum ai intrat !"
           Amintiri....frumoase ! Cu asta ...raminem, cu amintirile.