Capitolul 147.

Buna dimineata. Sa traiesti , Ingeras ! Spre dimineata am visat ca parca mi-as fi trecut in revista ceva...viata ! Am cutreierat pe la locurile pe unde erau bunicii...pe la facultatea unde am fost....colegi, profesori...fiecare incapere, o multime de studenti si profesori , care parca nu mai aveau sfirsit. N-am stiut ca aerau asa multi. (hahahahha...) . Am vazut si chipul mamei...fugitiv, prin acea multime. Avea un zimbet. Am lasat un sentiment de bucurie. Sau eram eu bucuroasa ?  Apoi vroiam sa ies din facultate....si la usa ma astepta tata. Era tare fericit pentru mine. Sufletul lui este maret, si avea un zimbet...strengaresc ! Ne-am imbratisat cu multa caldura. Era fericit si eu am avut sentimentul ca este pentru ultima data, parca mi-as fi luat adio de la el. Aseara mi-a fost dor de El. Stiu ca mi-ai spus odata ca cu el nu ma voi mai intilni. Pleaca intr-o alta reincarnare , nu? Adica se va naste intr-un alt corp , nu ? 
         - Sfintul  Duh: " Ma bucur pentru tine . Deja este reincarnat  si are alta misiune, si trebuie sa mearga pe drumul lui."
          - Eu: "  Am inteles. De asta si ne-am luat adio asa..parca era pe viu, asa am simtit de bine sufletul lui . acum am inteles ce inseamna sa-l las liber. Voi acolo sinteti bine?"
          - Sfintul  Duh: " Da...si extrem de ocupati !"
          - Eu: " Atunci nu va mai retin . Va iubesc pe toti !" Fetele dragutele....