Sonntag, 19. Mai 2013
Capitolul 150
Buna dimineata. Asta noapte am avut un vis...urit, zic eu, nu m-a privit pe mine, doar o ruda draga mie.
E vorba de unchiul meu, care e preot si care a botezat fata, si e vorba de familia lui, mai ales copii lui.
" Eram la casa parohiala, si varul meu era un bebe si uitindu-ma la el, am vazut ca ceva nu era in ordine cu el. Deodata am vazut cum intrase "ala" in el...Apoi ochii lui devenisera rosii , din ce in ce mai aprinsi. sa ma atace. Apoi vara mea , sora lui ,era deasupra lui si parca voia sa-l "corupa". Sa-l traga de partea ei. Atunci i-am spus unchiului meu sa-i dea sa bea aghiazma si ca eu il voi tine. Apoi vara mea s-a transformat in...reptila. O veritabila reptila.. de culoare, verde, galben, maronie. S-a urcat pe perete si a inceput sa ma atace ca si cum mi-ar pune piedica sa-mi salvez varul. Atunci a inceput varul sa ma impinga cu picioarele, sa ma indeparteze, l-am legat cu funii , ochii varului tot timpul erau indreptati spre mine. L-am tinut cit sa-i dea aghiazma...dupa care a inceput sa mai scada in intensitate. Unchiul meu...parca era bulversat, speriat , amarit ...dupa care a iesit afara si apoi am iesit si eu dupa el. Am facut o exorcizare...maricica. S-a dus spre o masa...impleticit...dar, la acea masa erau asezati doi preoti culmea, cu figuri de ceara, tepeni , nu au nimic viu in ei ! Acesti preoti nu aveau... suflet. L-am rugat sa nu se aseze la masa cu ei , dar...el vroia parca sa joace table...cu ei. Sufletul meu vroia sa-l avertizeze , sa-l impiedic sa se aseze cu ei la masa...dar Doamne mi-a pus piedica sa nu mai inaintez spre el. O piedica ca aceea din copilarie. "E mare si stie ce face, el hotareste singur!...starea lui de suflet . E cazul ca fiecare sa-si asume riscurile, si sa-si invete lectiile." Acesti "preoti" sint falsi...au barbi negre si cred ca pot pune stapinire pe oricine...mai ales pe preoti-sfinti. L-a mine nici macar nu a intors capul cu o privire ! Erau...tepeni ! Robotizati . Apoi m-am trezit din vis...si nu s-a mai lipit somnul. Acum am mai vazut si cum mai sta si cei mai dragi veri ai mei cu care mi-am petrecut copilaria. Ce este lumea asta ? Din cei formata ? Numai negativism ? Doamneee ? Cred ca pamintul asta e numai...belele.
Abonnieren
Kommentare zum Post (Atom)
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen