Capitolul 1.

Dragi copii mici ,mijlocii si mari, in special celor doua fete ale mele , am sa va scriu o poveste a unei Sheherezade din vremurile moderne de astazi. O poveste sau mai multe povestioare adevarate din intimplari personale ale vietii mele si nu pura fictiune bazate pe neadevaruri. Sa zicem ca am avut o copilarie cit de cit frumoasa,o copilarie la fel ca a oricarui copil...cu bucurii , cu tristeti cu fericiri cu suparari, copilarie normala, cu bunici si strabunici care aveau grija de noi. Dar dintre toti cel mai mult o  iubeam pe strabunica mea , parca era sufletul meu. Ea m-a invatat o multime de lucruri,ea ma ducea la Biserica cind parintii nu aveau timp,si tin minte si acum vorba ei de atunci:" Sa nu uiti niciodata ca esti crestin-ortodoxa !"Asta am retinut si nu am uitat nici acum, atunci copil fiind nu realizam multe, dar mare fiind acum pot spune ca inseamna foarte multe ! Unele intimplari din viata m-au marcat profund, altele mai putin ! Au mai trecut ceva anisori si aveam un unchi la tara unde-mi placea sa petrec vacantele de vara (3 luni pe vara). Acolo totul era simplu, pentru mine, vazusem o alta lume, fata de care eram obisnuita zi de zi  . La tara erau oameni care munceau de dimineata pina seara, la ogor, la animale,oamenii de acolo desi erau atit de ocupati cu munca lor,ii simteam fericiti,o fericire mai aparte, mai stralucitoare fata de ceea ce vedeam in lumea mea de acasa ! Sa fii simplu.  Ii urmaream si ii studiam pe bietii tarani,cit de simpli erau in toate, cu inimi deschise si cu Dumnezeu pe buzele lor ! Nu aveau scoala inalta a...bogatilor, dar aveau scoala vietii care asta nu se invata in nici o facultate : gaseam tot ce voiam , pilde, povesti frumoase din batrini, intimplari din viata lor, care asta mergea mai departe la copii lor,copii copiilor lor adica nepoti...inteleptiune si altele,care in ziua de astazi tare greu le mai gasesti sau intilnesti ! Au fost vremuri  frumoase si eu imi voi aminti cu drag acele vremuri si le voi iubi si-i voi multumi Lui Dumnezeu pentru ca au facut parte din viata mea la acea vreme. Acum am ce-mi aminti. Cred ca intotdeauna am stiut sa apreciez ce este de calitate .  Nimic nu este intimplator in viata , dar si in viata mea , toate au un scop bine intemeiat , cu bune si cu rele , de la toate avem de invatat ! "Omul cit traieste invata!", mie nu mi-a fost rusine de aceasta vorba, dar altora ...poate da , poate nu...