Capitolul 6.

In fiecare an de la moartea mea clinica, mai exact in noaptea de Sinziene, fix la 12 noaptea, eu... muream in somn. Desi candela se aprindea foarte des in casa, in acea noapte era stinsa ! Starea mea era ca dupa un "cosmar",eram...debusolata si in final m-am dus si am aprins candela ,am spus Tatal Nostru si apoi m-am linistit ! Acest incident nu a fost trecut cu vederea.  Tatal meu a vazut asta si m-a intrebat ce s-a intimplat ! I-am spus. I-l vedeam tare trist , dar tot eu eram aceea care-l consolam si-i spuneam ca va fi bine ! In al doilea an in schimb,uitasem ca era Sinzienele, si-n acea noapte patisem la fel ! In al 3-lea an,nu m-am mai culcat in acea noapte ! Am facut noapte alba ! Apoi am citit ce se intimpla in noaptea de Sinziene ! O multime, dragii mei ! Si asta nu ma bucurat deloc ! In sfirsit am scapat de aceasta ,greu, dar am scapat ! Cineva acolo Sus ma iubeste si ma iubeste enorm ! Tot timpul aveam piedici in a aduce preotii acasa sa fac Sf.Maslu ! Ba nu era casa varuita...ba nu erau toate la locul lor, fel de fel,daca nu era una era alta si tot asa au trecut ceva ani,ani grei si apasatori sufleteste !