Capitolul 17.

A doua zi seara visez asa: " Undeva, intr-un loc sa zicem ca o sala foarte mare, in fata mea, Dumnezeu sezind pe scaun, dar era o usa si El statea cu putin in afara salii, Acelei usi si  o lumina puternica era in spatele Lui, ca de soare cu radiatii albe. Nu se vedeau clar decit picioarele si miinile si o multime de oameni in acea sala,care stateau la rind,care stateau in niste cutii de sticla cu un pat, perdele de la ferestrele acelor cutii erau galbene de jur imprejur; unele cutii erau cu perdelele trase, altele aveau sezind in pat cite o pesoana. Vazind ca persoanele erau cu handicap, adica paralizati in diferite pozitii care mai de care.  Unele cutii  mai erau si goale. Aceasta mare de oameni strigau tare :" Ceausescu ! Ceausescu! Ceausescu !" Dar vedeam ca deasupra lor se vedea ca un nor albicios semitransparent.....sufletul lui Ceausescu ! Plutea ca un nor asupra omenirii aflata in acea sala ! Regret....?  Sigur.
Aceasta este prima judecata particulara a poporului Roman cit si a celor descrisi in capitolele de mai sus. Acum 3 ani , anul 2010- luna ianuarie , a fost prima judecata particulara la nivel omenire ! Dumnezeu m-a lasat sa vad , sa analizez si sa scriu ceea ce am vazut si am simtit.