Dienstag, 26. März 2013

Capitolul 19.

O alta intimplare cu aceasta familie de romani,este urmatoarea :"  Vine ea la mine si ma roaga frumos sa-i dau voie sa vorbeasca la telefon cu tatal ei. I-am dat voie. S-a vorbit frumos de mine, ia repetat tatal inca odata ca sint o femeie buna si curata la suflet,dar eu vedeam....indoiala in ochii ei. Ma rog...Apoi s-a vorbit alta limba, ca eu nu trebuia sa stiu, ce se vorbeste.  Acum ,  stiam ce se vorbea ca sa nu aud eu,ceea ce este in singe...in singe ramine !  Datul in carti , ca sa mai afli...ce-ti rezerva ...viitorul. Si totusi , simteam regret in vocea batrinului, imi parea rau de el. Era obosit...sau o presimtire? Oricum nu eram suparata pe el. Au vorbit vreo 2 ore , chiar ea spunea ca nu mai statuse de vorba asa cu tatal ei de...ani. Atunci mi-am dat seama ca mult nu mai are de trait. Au terminat convorbirea si a plecat. A doua zi , dimineata devreme sa fi fost in jur de...6 - 6:30 ,ma trezesc cu o mare greutate peste mine. Ceva greu ,dar nu-mi dadeam seama ce sa fie. M-am dus repede la sifonier, unde tine-am aghiazma. Fata se trezise,am dat-o cu aghiazma si pe ea si pe mine ,am spus rugaciunea si semnul crucii.  Nu-mi era de mine cit de fata. Vroiam sa protejez fata mai mult. Nu-mi dadeam seama de la ce provine sau de unde vine. A plecat la scoala fata ,  in jumatate de ora si imediat ma trezesc cu romanca la usa. Imi spune ca murise tatal ei,si incepuse...o multime de discutii. Atunci mi-am dat seama de unde vine greutatea. Ziua precedenta...ca daca am stiut ca va muri si fel de fel. I-am spus ca nu stiam daca va muri,dar dupa cum s-a vorbit ieri...era doar o banuiala. Ca daca stia ca va fi asa....vorbeau mai mult...etc..etc. Dragilor, incepusem sa-mi revin din acea stare,incep sa pun de cafea ca sa judec mai bine, o intreb daca vrea ceva sa manince pina sa plece la avion si cind sa ma duc spre frigider...deodata s-au auzit 3 pocnituri in partea de rasarit. S-a speriat si ea....dar eu...stiam ce inseamna. Atunci mi-am dat seama pina unde au putut sa mearga ! Dar ea nu a stiut ca eu prin Dumnezeu linga mine si acoperamintul pe care il port, nu se mai lipeste nimic ! Cred ca eram schimbata la fata,ca ea m-a intrebat ce sa intimplat, i-am spus ca nimic , doar ca trebuie sa "ma trezesc" i-am raspuns. Era suparata , ca daca stia ca moare isi lua altfel la revedere de la el...acum stie toata lumea ca regretele nu-si mai au rostul,dupa ce pierzi pe cineva. Trebuie avut grija in timpul vietii...nu dupa. Parca as fi fost eu vinovata de ce facau ei doi, dar i-am spus ca,  niciodata nu mi-a placut omul care vorbeste fara sa gindeasca. Gura ei nu inceta sa mai vorbeasca ,oare cind murise? la ce ora? si tot asa a tinut-o pina cind m-am enervat si i-am spus: " Ce rost are ora cind a murit si cum a murit ?" Apoi nu mi-a mai stat capul la ea , imi statea capul la siguranta familiei mele ! Aceasta poveste nu se termina aici. Vom mai relua dar mult mai incolo.In sfirsit a plecat la Romania sa se ocupe de tot ce trebuia pentru inmormintarea tatalui ei.
Un principu la care tin enorm si pentru oamenii care vorbesc..de dragul de a vorbi. Nu faceti greseli. Incercati sa...ginditi mai intii ,  pina sa scoateti pe gura , aberatii. Mai bine vorbiti mai putin si cu adevar , decit vorbit mult si prost.

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen