Capitolul 3.

Apoi au inceput anii de liceu,nu am mai avut timp de vacantele de vara,dar...erau vacantele de iarna, 3 saptamini imi aduc aminte si acum,pentru mine era timpul scurt, dar eram bucuroasa ca eram acolo, cu ei, cu tot satul. Deacum eram ca si al lor, de-abia ma asteptau,impartaseam din viata mea celor care nu prea vedeau orasul decit rar, ei imi povesteau de-ale lor.Le inghiteam povestile cum bem apa din pahar cind ne este sete ! Ador povestile batrinilor,chiar ii rugam sa-mi povesteasca,daca nu mai aveau ce....imi inventau numai sa ma vada fericita,asa ii adoram si ei simteau asta ! Le inventa de dragul meu ca stiau ca-mi plac povestile si le multumeam cu cite o imbratisare si un pupic ,asa stiam sa le dau dragostea mea si acum mare fiiind la fel fac,nu stiu sa fac altfel ! Asa am fost iubita acolo,si asta era comoara mea !
Apoi am implinit 18 ani...eram in clasa a -12-a, cind strabunica mea a ....murit ! Atunci parca se prabusise sufletul meu ! Mai avusesem morti in familie,eram mai mica,inpactul nu a fost asa mare, asa cum a fost acesta ! Nu descriu aceasta parte,dar stiu ca mi-am revenit foarte greu, a durat ...ani! Avea 88 de ani ,era foarte frumoasa la acea virsta.Asa cum ma invatase ea: "Sa iubesti doar acel om care stie sa imbatrineasca frumos!"...atunci nu intelesesem vorbele ei decit dupa aceea , cu multi ani dupa...ce ea a murit ! Ea nu se referise la fizicul unui om, ci la suflet ! Atit cit am plins si m-am rugat la Dumnezeu sa nu mi-o ia,ca asa cum era ea in coma...a ridicat o mina si m-a mingiiat pe cap si a...oftat ! Am stat linga ea o saptamina in care nu am inchis nici un ochi, apoi tin minte si acum,venisem de la scoala ,am stat linga ea si am adormit subit.In timpul acela,ea a plecat din viata mea,dar m-am simtit atit de odihnita , calma si... pace, de nu-mi puteam sa-mi cred ochilor ! L-am simtit pe Dumnezeu atunci ! Atunci am simtit cum lucreaza Doamne-Doamne !