Capitolul 2.

Imi aduc aminte, copil fiind,6-7 ani, cind intr-una din vacantele mele la tara,mentionez faptul ca casa unde locuiam era linga biserica satului,o biserica micuta,fata de cele de la oras,unde foarte usor m-am imprietenit cu preotul si dascalul.Dascalul pe atunci era un baiat la liceu,mai avea cinci frati acasa si o mamica care o iubea enorm si banii nu ajungeau asa cum trebuia. Vorbind cu el,ne-am imprietenit,imi aduc aminte ca avea o voce frumoasa si un suflet foarte cald.Spunea ca dupa terminarea liceului vroia sa de-a la teologie si asa a si facut : a luat. Dar vorbind despre religie si toate cele ce vedeam la biserica,imi aduc aminte ca eram in biserica si ma uitam la toate icoanele si picturile,ceea ce-mi place si la ora actuala sa fac si sa vorbesc in gind si-n suflet cu Dumnezeu ! Preotul atunci terminase slujba si toata lumea plecase ,dar eu mai vroiam sa stau,si atunci s-a deschis usa de la altar si eu...m-am uitat inauntru. Am fost uimita sa constat atunci ca in altar nu era decit o masa, crucea, icoane....si Doamne-Doamne nu era.Eu stiu ce a fost in capul meu atunci ca l-am intrebat pe preot asa: "Dar sinteti singur ?", "Dar nu-l vad Pe Dumnezeu!",eu am zis: "Dar eu vreau sa-L vad ...", probabil ca preotul nu se astepta la un asemenea suvoi de intrebari,stiu ca mi-a spus doar atit: "Dumnezeu este in toate si in toti.Este peste tot in acelasi timp,flori,tot ce ne inconjoara,TOTUL este Dumnezeu pentru ca El a creat ce vezi ! Deci ,am spus eu,e asa cum am crezut : "ESTE OM.!"
Imi placea acel coltisor de tara,asteptam sa treaca anul de scoala ca sa pot fi din nou acolo,cu acea lume simpla si draguta si bine intentionata,fara granite impuse de parinti ,unde ma simteam libera exact ca pasarile din colivie...acolo simteam ca traiesc cu adevarat ! Asa au trecut anii,dar undeva pe la virsta de 14 ani,tot am fost pe linga preot,dascal,intrasem in familiiile lor,si-mi placea enorm de mult. I-mi facusem o cultura cit de cit despre religie,modul cum o invatam ma apropia si mai mult de cele Sfinte : Respect , in primul rind , marcat de Dragoste si Iubire ! Ajunsesem sa vorbesc cu Icoanele si Sfintii ,le spuneam lor toate problemele mele,toate gindurile si faptele mele,tot ce reprezenta viata mea,si-i intrebam tot timpul: e bine asa? am suparat pe cineva? imi ceream tot timpul scuze,daca am suparat cu ceva sa ma ierte,si tot asa....pina intr-o zi cind am dormit la casa parohiala unde parintele avea o fata si un baiat cu care ajunsesem sa fim foarte buni prieteni.  Si-mi aduc aminte ca in seara aceea am auzit glasul lui Dumnezeu ! Era atita blindete,caldura si atit de adinc intrase in inima mea ca efectiv m-am trezit din somn de bucurie ! Aveam pielea de gaina ! Parca intrase un curent prin mine si toate erau zbirlite ! In sfirsit Il auzisem,dar eu ....vroiam sa-L si vad. Stiu ca dimineata ii spusesem parintelui visul de noapte ! Atunci el mi-a spus: "Nu toti oamenii, aud asta !" , "Numai cei curati cu inima!" . Eu puneam vesnica intrebare,care ma rodea:" De ce nu il vad pe Doamne-Doamne ?" Preotul mi-a zis asa:"Daca ai sa mergi drept in viata,cu ginduri bune,fapte si-ti pastrezi sufletul curat,poate ca intr-o zi ,asa cum L-ai auzit ,i-L si poti vedea !" I-mi erau dragi acei oameni si-i iubeam pentru simplitatea lor ! Crescusem mai mare si parca vedeam doua lumi diferite.  Acelea a bogatilor si acelea a saracilor ! Vedeam ce fac bogatiiile din oameni si vedeam ce fac saraciiile din oameni,vedeam ca bogatii desi aveau averi erau egoisti,saracii se aveau doar pe ei si Dumnezeu ! Asta am iubit si voi continua sa iubesc pentru ca desi am trait printre bogati, sufletul meu mergea spre cei saraci, pentru ca ei au cel mai frumos suflet! La bogati vedeam doar sa ai cea mai inalta clasa in educatie, cum sa te conporti in societate,strinsul cit mai mult a averilor,care parca nu se mai terminau, fiecare era ocupat sa aibe mai mult ca altul,in fine,o multime....dar esentialul lor lipsea: dragostea.Nu aveau timp decit ocazional pentru asa ceva. Saracii,desi erau truditi de munca,seara cind veneau deabia asteptau sa se ia in brate si cu cite un pupic dulce pe obrajori mai aveau timp sa depene toate cele din ziua respectiva. Se simtea dragostea lor in toate, pina si in aer. Aici nu simteam asta, cum va spuneam....ocazional. Dar imi crestea si mie inima cind vedeam asta! IUBIREA se simte prin...pori ! Ii multumesc Lui Dumnezeu,ca asa cum a fost viata mea a fost buna ! Am avut ce invata de la bogati si am avut ce invata de la saraci ! Curind mi-am facut o viata a mea din cele doua culturi,nu a fost usor,dar, nici nu-mi inchipuisem ca voi fi invidiata si urita pentru asta ! Cineva spusese alor mei odata: Copii tai parca vin din alta lume! Asa de bine eram educati,cultivati in toate domeniiile,manierati , respectuosi dar....mie imi lipsea ceva...adevarata Dragoste ! Sa vad si eu in familia mea, acea dragoste care o vedeam la saraci ! Singura bogatie cu care ma intelegeam bine era strabunica mea,iubire pentru ea ,  era putin spus...o adoram, o divinizam.In sfirsit in familie gasisem un suflet a lui Dumnezeu asa cum gasisem la tara !